CE SUNT PELEŢII? 

Producţia de peleţi a început în Statele Unite în perioada de după Cel de al Doilea Război Mondial. Produsul a fost folosit ca element nutritiv pentru animale şi s-a dovedit a fi ideal la fermele industriale prin avantajul enorm, că la produsele nutritive tradiţionale s-au putut adăuga diferitele proteine, săruri minerale şi alte elemente importante fără ca acestea să schimbe gustul hranei animalelor. Un alt mare avantaj al peleţilor este aceea că se pot depozita pe o perioadă îndelungată fără să se deterioreze, iar datorită masei mici, livrarea nu este costisitoare. Succesele atinse în creşterea animalelor au dus la folosirea peleţilor şi în alte ramuri industriale, ceea ce a determinat peletizarea deşeurilor lemnoase, astfel luând naştere o nouă sursă de energie.

În timpul procesului de producţie al peleţilor, materia primă naturală 100% (rumeguş şi aşchie de lemn) se presează la presiune mare, fără adăugarea de adezivi sintetici, produsul rezultat fiind nişte prăjine mici. Adezivul necesar este ligninul aflat în lemn, însă deseori se folosesc în acest scop diferite seminţe uleioase, anumite tipuri de făină, care măresc soliditatea produsului.

Avantajul procesului de presare este aceea că produsul rezultat este unul pur, maniabil, uşor de împachetat şi transportat. Majoritatea materialelor, care se pot măcina la dimensiuni mici, au granulaţia şi umiditatea necesară, se poate supune procesului de peletizare
De obicei, valoarea de energie obţinută din 2 kg de deşeu lemnos este egală cu cea obţinută din 1m³ de gaz natural.

Trebuie menţionat şi faptul că datorită cantităţii mici de cenuşă a peleţilor, pereţii cazanului nu devin sticloşi, ca urmare nu scade eficienţa, aşa cum deseori se întîmplă în cazul cazanelor cu lemn din cauza cantităţii mari de siliciu a cenuşei.

Eficienţa cazanelor cu peleţi nu este mai prejos de cea a celor mai moderne cazane cu gaz. Pe lângă acestea, sunt mult mai econome (cu 35-40%), dacă luăm în considerare preţurile de gaz aflate în continuă creştere.

In timpul arderii, cantitatea de CO₂ emisă este egală cu cea inhalată de arbore în timpul vieţii (CO₂-neutru), ca urmare nu duce la creşterea cantităţii globale de substanţe poluante din aer şi nu favorizează încălzirea globală. Gazele de fum emise în timpul încălzirii cu peleţi s-au dovedit a fi extrem de ecologice nu numai comparat cu încălzirea cu gaz, dar emisia de gaze poluante este mică chiar şi comparată cu cazanele tradiţionale cu lemn.

DETALII TEHNICE  PELEŢI – CA PRODUS

Diametru (D): 6–10 mm
Lungime (L): 15–30 mm
Umiditate: 8–10 %
Materie primă: rumeguş din lemn de răşinoase şi foioase, aşchie de lemn (aprox. 70+30%), respectiv rumeguş şi aşchie de lemn de rasinoase 100%.
Valoarea de energie: aprox. 18,5 Mj/kg = 5 kWh/kg
Ambalaj: – saci mici de 15 kg
– saci Big-Bag de 1000–1200 kg

PROCESUL DE PRODUCŢIE AL PELEŢILOR

Peleţii din lemn rezultă din reciclarea de deşeuri lemnoase 100%.

În timpul producţiei de peleţi, rumeguşul / aşchia atinge o umiditate constantă într-un uscător, după care este măcinat într-o moară cu ciocane la dimensiuni mici. Următoarea etapă este sistemul de ventilaţie prin care materia primă uscată şi măcinată ajunge în presă, unde este transformată în peleţi de mare densitate şi soliditate. După condiţionare, urmează ambalarea produsului în saci mici de 15 kg sau saci Big-Bag de 1000-1200 kg.

CALIFICAREA PELEŢILOR

Criteriile de calificare cele mai importante, având în vedere suprafaţa:

Suprafaţă:

Suprafaţa peleţilor de bună calitate este netedă, lucioasă, fără crăpături longitudinale.

Soliditatea este calificativul cel mai important al peleţilor. Aceasta determină densitatea şi proporţia de masă măcinată şi praf din peleţi. Pentru o ardere curată şi eficientă este nevoie de o densitate cât mai mare (> 1,12 kg/dm³).

Soliditatea peleţilor este caracterizată prin aşa-numita capacitate de măcinare. Aceasta este determinată prin cantitatea de masă măcinată produsă sub o anumită presiune, a cărei valoare nu poate fi mai mare de 2-3%.

Diametru:

Cel mai des întâlniţi sunt peleţii de 6-8 mm, însă mai rar găsim şi peleţi de 4-5 mm şi chiar de 10 mm. Grosimea peleţilor este determinată de timpul de ardere şi cantitatea de aer necesară pentru combustie, sobele fiind proiectate conform acestor caracteristici.

Miros:

În timpul producţiei, datorită temperaturii mari, ligninul topit produce un miros caracteristic, acesta fiind cauza mirosului dulceag, asemănător lipiciului al peleţilor proaspeţi.

Alte criterii de calitate:

Aditivi de presare (%): aprox. 2%
Densitate (kg/m³): min. 1,1 kg/dm

Odata aleasa si montata soba, este important sa avem cateva cunostinte despre lemnul care v-a fi folosit pentru incalzire. Lemnul, cel mai antic material folosit de om, a fost mereu utilizat si la incalzire pe langa vasta utilitate in domeniul constructiilor.

E important ca lemnul folosit la incalzirea sobelor sa fie taiat in anotimpul rece; se pastreaza in locuri uscate, aerisite natural; se taie in bucati de dimensiunea dorita adaptata la marimile camerei de ardere; se va tine cont de umiditatea acestuia care trebuie sa fie cat mai scazuta; un randament termic sporit au lemnele de esenta tare:fagul, stejarul, salcamul, care ard cu flacara mica si dureaza mai mult.

O mare atentie se acorda regimului de functionare al camerei de ardere care prescrie cantitatea maxima de lemne ce se poate consuma in unitatea de timp. O suprasolicitare va duce in primul rand la pericol de incendiu ale structurii externe datorita temperaturilor ridicate, la dizlocarea partilor componente ale focarului,etc.

Nucul:apartine familiei Juglandacee, foarte longeviv, trunchiul si coroana putand ajunge la inaltimi de 30 m. Coaja este de culoare gri si acest copac poate creste oriunde.Lemnul sau, foarte apreciat, este un combustibil optim si cand arde emana o aroma foarte intensa si de aceea se recomanda la coacerea painii si dulciurilor. Este foarte folosit la fabricarea mobilierului.

Stejarul:apartine familiei Fagacee si exista in mai multe variante. Lemnul sau este foarte apreciat si se utilizeaza pentru mobilier. In ardere este un combustibil optim deoarece arde lent mentinand flacara mullt timp.

Castanul apartine tot familiei Fagacee si are un lemn elastic si nu foarte greu. Se foloseste pentru constructia de popi. Nu este folosit ca si combustibil deoarece are o putere calorica foarte scazuta si face mult fum.

Fagul are lemnul greu si compact si pentru acest lucru este folosit ca si combustibil cu foarte bune performante calorice.

Laricele apartine familiei Pinacee, fiind un copac de inaltime mare care creste la altitudine ridicata. Frunzele sale sunt ascutite, de culoare verde deschis si reunite in manunchiuri-fascicule. Lemnul sau este tare dar nu se recomanda pentru seminee deoarece face mult fum si murdareste rapid cosul.

Plopul apartine familiei Salicacee, existand doua specii:plopul alb si plopul negru-tinand cont de coloritul coroanei.Nu este recomandat pentru incalzirea semineelor, fiind un lemn usor si elastic. Arde foarte repede si nu degaja multa caldura.

Ulmul face parte din familia Olmacee. E un arbore impozant care ajunge la 35 m inaltime, coroana este de culoare bruna, frunzele de circa 15 cm cu marginile zimtate. Lemnul sau este de esenta tare, arde lent si are o putere calorica ridicata.

Ciresul apartine familiei Rosacee. Frunzele au marginile zimtate si nervuri puternice. Este folosit la mobilier si are bune performante calorice.

Bradul apartine familiei Pinacee, clasa Conifere.Exista circa 90 de specii diferite. Lemnul sau este un combustibil de performante medii, care arde cu scantei puternice. Este recomandat la coacerea alimentelor intrucat este foarte aromat.

Daca se considera puterea calorica a carpenului ca fiind 100%, atunci alte esente de lemn au urmatoarele procente din cea a carpenului: stejar=99%, artar=91%, fag=89%, mesteacan=86%, tei=80%, salcie=71%, brad=70%, arin=67%, plop=65%. Sunt preferate esentele tari care au bun randament termic si o durata indelungata de ardere.

Este total contraindicat sa se utilizeze in seminee lemnul obtinut din recuperari, cum sunt traversele de cale ferata si stalpii de lemn de la retelele de telegraf sau curent. Aceste materiele imbacsesc si infunda rapid cosul de fum si prezinta riscul de emanatii de gaze toxice.

Este important sa se utilizeze in sobe lemne uscate. Nu numai ca lemnul umed arde rau, dar el impiedica degajarea caldurii si antreneaza gudroane care ancraseaza hornul. Suficient de uscat, lemnul se aprinde usor si arde fara a emana mirosuri grele. Lemnul verde, proaspat taiat, este inutilizabil drept combustibil in seminee.

Pentru a favoriza uscarea lemnului, este de preferat ca acesta sa fie spart in bucati mari. Durata minima de uscare este de la 18 luni pana la 2 ani, functie de conditiile de depozitare.

Obiectivele sobelor

Cel mai important lucru in privinta sobelor este ca acestea trebuie sa fie functionale, variatiile lor din punct de vedere estetic este pe plan secundar.
Soba indeplineste trei cerinte:

• Ajunge la temperaturi suficient de ridicate ca sa obtina o combustie totala a lemnului de foc.
• Rezulta o pierdere minimala de caldura prin circulatia gazelor de combustie printr-o serie de fluctuatii in soba inainte de a fi eliminate prin cosul sobei.
• Foloseste masa sobei ca sa acumuleze caldura si apoi sa o transfere incet in incapere.

Designul intern al Sobei

Pentru a obtine temperaturi suficient de ridicate pentru o ardere totala a lemnului (600C/900F) este necesara o ardere rapida si agresiva. In timp ce focul arde, aerul trece prin gura primara de aer, trece mai departe prin gratarul din lacasul focului si alimenteaza cantitatea de lemn prezenta. Datorita dimensiunilor interne ale lacasului focului si al unghiului facut de pereti, radiatia caldurii este reflectata in afara cutiei focului inapoi la foc, ajutind la obtinerea unor temperaturi de 600C, ce sint necesare pentru o a doua ardere. Aceasta descrie metoda prin care arde focul. Aerul din gura de aer secundara localizata in usile prin care se alimenteaza focul, flacara si gazele neconsumate se ridica prin gituirea ingusta din cutia de ardere si intra in a doua camera de ardere. Datorita unghiului facut de partea superioara flacara, aerul si gazele fac usor presiune. Odata trecute prin gituire ele se raspindesc, si se amesteca, permitind o a doua ardere la temperature in jur de 900 grade Celsius (2.200 grade F). Gazele fierbinti trec pe deasupra peretilor laterali ai camerei de ardere secundare in traseele verticale situate de o parte si de alta a camerei de incalzire. Impins de aerul rece din cosul sobei, aerul fierbinte se scurge in jos pe trasee, transferind caldura lor peretilor inainte de a intra pe cosul de deasupra sobei. Lungimea traseelor prin care circula gazele in aceast sistem de ardere contrara este cruciala. Gazele trebuie sa circule prin soba o cit mai mare distanta. Aceasta permite un transfer maxim de caldura in soba inainte ca gazele sa iasa pe cos. Traseele pe care circula gazele sint constituite din spatial gol din interiorul zidului de caramida. Ele nu trebuie sa fie nici prea lungi, pentru ca aceasta nu ar permite o ardere agresiva.

Securitatea personala si a casei

Pentru ca sobele transfera caldura intr-un mod subtil, soba este doar calda la atingere, nu exista suprafete fierbinti sau flacara deschisa care ar putea provoca arsuri. Soba radiaza caldura intreaga zi si noapte cu numai doua aprinderi pe zi, fiecare foc durind aproximativ 1ora ½. Odata aprins, focul arde pina se stinge singur, asa ca nu este necesar sa reaprovizionati focul, eliminindu-se astfel riscul lemnelor care ar cadea din foc si folosirea partilor fierbinti de metal de la usa sobei. Focul sta in sistem o ora sau doua pe zi, si cu toate acestea incalzeste 24 ore pe zi.

Datorita nivelului ridicat al temperaturilor de combustie si al combustiei totale a gazului in soba nu se fac depuneri de cenusa la cos sau pe conducte si astfel nu exista riscul sa ia foc cosul. Cosul va fumega 5 sau 10 minute dupa aprinderea sobei, dar odata ce focul arde este obtinuta o combustie totala si toate gazele combustibile si depozitul de cenusa vor arde. Cum cosul nu fumega toata ziua si focul nu arde toata ziua, sobele produc mai putina poluare decit alte aparate conventionale care ard lemnul.

Aprinderea focului de numai doua ori pe zi inseamna ca o cantitate mai redusa de lemn este folosita. In plus, deoarece bucati subtiri de lemn pot alimenta focul puteti cumpara lemn mai ieftin, folosind bucati de lemn care nu sint folositoare altora si folosi mai putina materie prima din padure.

O atmosfera sanatoasa acasa

Sobele produc caldura prin radiatie si transformarea pasiva a gazelor in caldura . Odata aprins focul, soba emite o caldura constanta pe o durata de pina la 8 ore. Caldura este gradual transmisa si radiata de la soba la podele, pereti, tavan si mobila, rezultind in suprafete mai calde si aer mai putin cald. In comparatie, sistemele de incalzire conventionale incalzesc aerul mai degraba decit suprafetele. Este mai avantajos ca aerul care-l respiram sa fie mai rece decit mobile pe care stam si decit podelele pe care umblam.

Deoarece partea exterioara a sobei nu se incinge niciodata, ci este doar calda, eventualele particule de praf de pe soba nu se incing, si deci nu exista pericolul de iritatie a cailor respiratorii. Mai mult, deoarece sobele incalzesc printr-o transformare inceata a gazelor in caldura si radiatie, nu exista curenti de aer agresivi prin care ar circula praful si fungus, care si neincalziti pot produce probleme respiratorii.

Finalmente, dezechilibrul aerului ionizat, pricinuit in parte de catre sistemul de incalzire cu aer fierbinte si uscat este suspect de a provoca problem sistemului circulator. Insa datorita felului subtil in care sobele incalzesc si distribuie aerul in incaperi, ele doar modifica infimal balansul de ioni din aer in casa.

Cosurile

Toate sobele trebuie sa aibe un cos de aerisire care se construieste fie la spatele sobei sau intr-una din partile laterale.
Cuptoarele pot folosi aceleasi conducte ca soba sau conducte separate, sau chiar si cosuri separate.